Noi

Pasim tacuti pe drumul cuprins de-nviorare


Noi doi de mana intr-o cafenea

muzica-i perfecta iar tu… iubirea mea!

Imi spui cuvinte ce nu le inteleg prea bine…

Caci gandul meu admira fiinta ta

Stiu, ar trebui sa fiu atenta

Insa nu pot – esti chiar in fata mea !

Imi zboara gandul la prima intalnire

Cand te-am cuprins de mana si te-am invitat la dans

Ai ras de mine aproape o saptamana

Dar ce crezi? Imi pasa?

Copila! imi spuneai

Iar eu strengara cum ma stii

Ma alintam , radeam si faceam numai nebunii !

Caci in iubire si-n amor totu-I permis , nimic respins

Si da-mi voie sa iti mai spun ceva

Da-mi glasul tau, da-mi inima

Le voi pastra ca pe o ruga , le voi asterne intr-un vis

Iar toata viata noastra , va fi de nedescris !

Scrisoare catre Mos Gerila ( Mos Craciun)

Dragul meu Mos Gerila,

Eram o copila de 5-6 anisori cand am simtit pentru prima data magia sarbatorilor de iarna. Imi aduc aminte ca abia asteptam sa primesc in dar zapada mult dorita, sa pot sa ma dau cu saniuta primita cadou de la vecina deja maricica pe atunci. Era zapada minunata, darul Bunului Dumnezeu pentru ingeri si pentru oameni. Surioara mea era mica pe atunci, avea 3 anisori si eu eram norocoasa ca puteam sa ma dau singura cu sania, iar ea trebuia sa fie tinuta in brate. Uitam sa mai intru in casa dandu-ma pe derdelusul format in spatele blocului. Trebuia sa fiu sub atenta observatie a mamei care gatea in bucatarie… acum locul este plin de masini. Apoi venea seara minunata de Ajun, cand faceam bradul cu mami si tati, iar el ma ridica deasupra capului sa pun steaua in varful bradului. Spunea ca aceea stea ii va lumina fie si prin intuneric drumul lui Mos Gerila catre casa noastra. Eram atat de fericita. Ce ma fascina la fel de mult erau luminitele. Multe culori, atatea luminite. Apoi mami punea multe bomboane in pom care nu ramaneau nemancate sau neincepute pana a doua zi. Apoi ne imbracam gros si mergeam la colindat. Eram foarte incantata ca primesc dulciuri, fructe si bani de la oameni. Mai intalneam si oameni morocanosi insa fugeam de ei, iar anul ce urma, ocoleam apartamentele dansilor. Apoi ajungeam acasa si imparteam tot ceea ce am primit in mod egal cu surioara mea si ne suparam groaznic cand nu strangeam suficienti sa ne cumparam ceea ce ne dorim si intr-un sfarsit saraca mama ne mai dadea in completare bani . In anul acela tin minte ca nu mi-am cumparat nimic. Vroiam sa imi cumpar un alt set de creioane si poate un bloc de hartie pe care sa scriu. Ma saturasem ca mama sa ma tot cicaleasca si sa se supere pe mineca desenez peretii si ca ea trebuie sa varuiasca.. Drept urmare, mi-am ascuns banii in niste cipici de ai surioarei mele si ea i-a gasit si mi i-a furat. Am iertat-o atunci, deoarece mama mi-a zis ca de sarbatori trebuie sa fiu ceea mai cuminte fata, altfel il supar pe Dumnezeu. Pe la ora 21,se strangeau la noi toate rudele si cantam colinde. Ma enervau ca ma strangeau de obraji tare tare si ma numeau “baietoaica”. Ei vorbeau! Nici nu cantau bine si nici bomboane nu imi aduceau, imi aduceau masinute, de parca eu eram baiat. Ce rai erau.
Stii Mosule, nici acum nu prea inteleg de ce nu primeam ceea ce iti ceream, dar presupun ca nu am fost atat de cuminte nici eu . Anii urmatori au fost cam tristi pentru mine, pentru ca tati nu mai locuia cu noi, se despartise de mama si casa nu mai era plina. Oricum, daca a noastra nu mai era plina, in mod sigur alta casa era plina: rasete, cântece, dulciuri, multe dulciuri, alte jucarii, alti copii.
Intr-o noapte de Ajun, am prins-o pe mami plangand. Avea langa ea o lista mare si bani pe masa. Nu mi-a zis de ce plange, in schimb m-a luat in brate, m-a pupat si mi-a spus ca anul viitor va fi mai bine. In anul acela( si in urmatorii 3 ani ) nu am avut brad, nici beteala, nici luminite si nici globuri. M-am cam suparat, insa mama mi-a explicat ca era de acum singura, cu mine si cu surioara mea si nu avea posibilitati. Eu oricum iti scriam, pentru ca stiam ca indiferent de orice cauza, tu ajungeai macar cu o punga de bomboane.
Apoi au trecut anii si am inceput sa iti scriu altfel de scrisori pe care nici in ziua de azi nu ti le-am trimis. Am început sa-mi doresc ca parintii mei sa se impace; ca mami si Ioana sa fie sanatoase; ca tati sa nu uite macar sa ma sune odata pe an (lucru ce nu s-a concretizat nici pana in aceasta zi); sa reusesc la scoala tot ce-mi propun; sa pot sa trec peste orice suparare sau obstacol; sa nu mai fiu trista si sa plang; sa reusesc sa ma bucur ca in acel an cand toate lucrurile erau perfecte cand ai mei erau bine, sanatosi, impreuna; sa-mi regasesc fericirea – fericirea din ochii copilului ce am fost. Am inceput sa-mi doresc sa fiu o persoana buna, mai buna. Poate de asta nu ti-am mai scris, pentru ca poate credeam ca aduci numai lucruri materiale. Sau poate nici nu m-am mai simtit atat de copil sau poate nu aveam inima curata ca a unui copil. Nu stiu…
Insa astazi, o sa indraznesc  sa iti cer 2 cadouri. Primul ar fi sa mergi mai intai la toti cei care au nevoie cel mai mult de tine: sa le oferi lor o noua sansa, mai mult de o Clipa de fericire, fa-i sa-si regaseasca forta in propria persoana, sa stie ca printre ei mai sunt si OAMENI, si chiar daca se spune ca lumea aceasta nu este perfecta, ei sunt cei ce fac ca perfectiunea sa existe! Nu-i uita, sunt ai nostri, sunt cei ce te fac sa te simti casa. Iar mie, daca mai ai timp si poti binneinteles, trimite-mi un inger din ceruri sau daca exista pe pamant unul,care sa-mi pazeasca pasii, sa imi arate ca fericirea exista, sa ma invete sa rad din nou cu toata inima. As vrea sa nu ma faca sa sufar ,vreau ca el sa fie destinul meu. Nu stiu daca tot ceea ce ti-am cerut este mult prea greu pentru tine, insa indraznesc. Si acum realizez ca m-am inselat in toti anii putini ai copilariei mele; este intradevar perioada cadourilor,dar a cadourilor ce ramân mereu în suflet, vesnic aprinse, vesnic vii.
Te sarut mosul meu scump.
Cu drag, Aceeasi Anca

Radio Lynx

  Stiu ca nu am mai scris de ceva timp, insa am un motiv bine intemeiat. Acesta se numeste Radio Lynx !
  Acum o luna de zile, am discutat cu un prieten si mi-a propus un chat. Mi-a spus ca acolo pot discuta pe diferite teme, pot invata cate ceva nou din emisiile pe care ei le transmit. Intradevar un radio cel il poti asculta pe net sau chiar pe telefonul mobil. Interesant, nu-i asa? Frumos concept.  Bineinteles,  lacoma dupa noi informatii dupa cum probabil stii deja,   m-am decis sa intru pe acel site : www. radiolynx.ro .  Frumoase emisii, frumosii realizatorii si bineinteles sa nu ii uit pe frumosii de pe chat :)
  Intradevar dupa cum spunea si amicul meu Robert,  poti afla despre tot ce se intampla in scumpa noastra tara, despre viata de zi cu zi, despre sanatate, IT, muzica, cultura . Intr-un cuvant: despre tot !
  Am continuat sa interactionez cu ei si dupa un timp, un dragut realizator m-a invitat sa facem o emisie impreuna.  Iti imaginezi ce s-a intamplat? Evident! M-am dus in emisie. Aici este link-ul unde poti vedea emisia :  http://ws00.whispercast.ro/radiolynx/shows/trei_ceasuri_grele/20091201-235959-813.html . Sper sa iti placa.
  Te tin la curent, pe curand !
 

Fuck the sistem - be free!

   O noua zi :) superba zi de octombrie ... Nu pot spune ca sunt fericita,  deoarece ocup  un loc in spatiu. Ceea ce pot spune momentan este faptul ca sunt binecuvantata ca traiesc in acest secol - asa cum este el... si sper ca nu care cumva sa ocup un loc inutil ! Pana acum a trebuit sa fiu parte din "sistem" - eh, uite ca de astazi, 07. noiembrie 2009, nu voi mai face parte din acest "sistem". Fuck the sistem, be free!

   A fost o seara incendiara astazi, undeva intr-un club din Constanta! Iti spuneam zilele trecute ca am reinviat si sunt hotarata sa fac ceea ce imi place ! M-am acrit de a-mi pune frana si de a-mi spune ca nu sunt in stare... consider in momentul de fata, ca sunt o noua eu - ceea care doreste sa faca ceva pentru ea, sa fie altfel, sa fie iubita si remarcata la adevarata valoare. Am incercat sa ii ajut pe altii si tot ceea ce am reusit a fost ce? Un simplu si perfect NIMIC!

  Sper sa fie de bun augur ceea ce mi-am propus. Tine-mi pumnii.

  Cu drag, aceeasi Anca !

Un nou inceput ...

Intr-o lume in care imaginatia este pusa la loc de cinste sau incercare,  stau si ma intreb care din noi vede mai departe de propriile cuvinte si ganduri? Oare valul de cretinism cu care suntem invatati de zi cu zi, are la baza lui un alt criteriu decat cel evidentiat in Dex?  Sunt un amfitrion al bunului simt si al educatiei primite sau dobandite de-a lungul anilor si ma mandresc cu asta. Am invatat ca oricat de "mica" as fi - un gest de-al meu poate surprinde ... Imi place sa descopar si sa admit ca m-am desteptat intr-un final si ca lucrurile ajung sa mi se arate la adevarata lor valoare. Ca totusi am lasat in urma ideile preconcepute si lumea absurda. Am extras radicalul din lumea asta si l-am pus sa joace table pe masa numita viata si ghici ce s-a intamplat? A pierdut  dandu-mi mie ocazia de a descoperii alte emotii si aratandu-mi o alta lume total diferita de ceea de fiecare zi.
    E un lucru magic sa stii ca licoarea adevarului sta intr-o sticluta numita suflet si ca orice impact asupra vietii tale poate fi cu adevarat un mister.
    Nu stiu care imi este povestea si unde voi ajunge cu ea la sfarsitul vietii. Insa pana atunci mai e mult si idei am destule :) Zilele trecute am experimentat ceva nou - m-am jucat un pic cu mine si cu intelesul persoanelor din jurul meu . E minunat sa descoperi cat potential poti avea atunci cand vine vorba de a dezbate o anumita tema. Si ca poti privi cu alti ochi o atmosfera daca nu iei parte la ea. Una este sa fi in interior si alta este sa stai deoparte. E stupefiant de absurd sa vezi cum limita bunului simt se deplaseaza cu viteza melcului si cam  cat de limitata poate fi mintea unora.
    Momentan sortez in minte emotii ce interactionaza cu propriu-mi caracter. E sansa unei biete fete sa ramana avida la tot ceea ce inseamna sensibilitate,  fior rece pe spinare si fluturi in stomac . Analizez ganduri si ma lipesc de tot ceea ce a mai ramas curat pe lumea asta .

   Tu poti face diferenta! Crede in tine ! Tu esti miracolul...

Emotii

   Nu as putea sa iti explic ce este in sufletul meu, pentru ca nu as stii sa pun in cuvinte ...
   O alta sambata rece, aici la malul marii..M-am "pierdut" ore in sir  pe piateta Casino-ului din Constanta. Am simtit glasul lin si stins al vantului, am vazut copiii lipsiti de griji ce  inaltau zmeie si valurile ce se "impidicau" cu tarie  de stabilopozi.
   Azi m-am gandit din nou la el. As vrea sa inteleg de ce...Cum naiba sa te indragostesti de o persoana asa rapid si daca te-ai indragostit atat de repede, de ce nu poti uita la fel de repede? Incep sa cred ca Dumnezeu a fost sadic cand a creat aceste emotii...In fine,  nu stiu exact cui apartine vina,  insa as vrea tare mult sa uit sau macar sa ma simt mai bine lasand in urma mea aceste sentimente. Stiu ca pentru el nu inseamna mai nimic, insa toate discutille pe care noi doi le-am avut , au insemnat ceva pentru mine, mai mult decat au insemnat alte lucruri.
   Cum naiba se face ca ne indragostim tot timpul de tipii "rai" care tind a fi rebeli, imprevizibili si/sau cu un comportament putin mai agresiv? De ce  nu de cei buni; empatici, filantropi, simpatici?  De ce ei se pierd in obscuritatea  timpului , iar ceilalti nu ?  Tot timpul mi se spune ca sunt cuminte. Si ce inseamna a fi cuminte in ziua de azi? Cum este vazuta femeia cuminte ? Pai hai sa iti spun eu : ca fiind o femeie stearsa, nespectaculoasa, o persoana care nu are asteptari prea mari de la viata si nici nu tinde catre ceva maret. Oare  asta sunt eu? Asa sunt vazuta? M-as mira sincera sa fiu... pentru ca eu din contra: NU sunt asa!  Sunt o femeie  hotarata, stiu ce vreau de la viata, traiesc clipa de clipa, fara a fi monotona, am asteptari, convingeri si intotdeauna merg pana la capat cand vine vorba de un proiect - fie el de orice natura.
   Vorbind despre  proiect,  am deja  unul :)  Nu pot spune acum exact despre ce este vorba, idei sunt multe,  insa se pare ca mi se deschide o "usa" spre ceva maret. Abia astept ! Miercuri am intalnirea, asa ca tine-mi pumnii!
   Pe curand...

Simple versuri - imaginatia unui "copil"

O epoca in ceata
Asta-mi rezerva viitorul.
Alesii nostri - niste lasi
Isi cauta odorul ...
Iar noi - cei mici si multi ce-i drept,
Zarim dinnou in zare
O noua zi , un alta raspuns
La aceeasi intrebare:
Ce caut eu aici? Si cat pot sa indur?
Of trista viata -mi esti
Si chinu-i tot mai mult...
Si stiu bine ca intr-o zi
Iertate vor fi toate,
Dar pana atunci ...
Mai este mult, si din pacate-i realitate!