sâmbătă, 17 octombrie 2009

Emotii







   Nu as putea sa iti explic ce este in sufletul meu, pentru ca nu as stii sa pun in cuvinte ...
   O alta sambata rece, aici la malul marii..M-am "pierdut" ore in sir  pe piateta Casino-ului din Constanta. Am simtit glasul lin si stins al vantului, am vazut copiii lipsiti de griji ce  inaltau zmeie si valurile ce se "impidicau" cu tarie  de stabilopozi.
   Azi m-am gandit din nou la el. As vrea sa inteleg de ce...Cum naiba sa te indragostesti de o persoana asa rapid si daca te-ai indragostit atat de repede, de ce nu poti uita la fel de repede? Incep sa cred ca Dumnezeu a fost sadic cand a creat aceste emotii...In fine,  nu stiu exact cui apartine vina,  insa as vrea tare mult sa uit sau macar sa ma simt mai bine lasand in urma mea aceste sentimente. Stiu ca pentru el nu inseamna mai nimic, insa toate discutille pe care noi doi le-am avut , au insemnat ceva pentru mine, mai mult decat au insemnat alte lucruri.
   Cum naiba se face ca ne indragostim tot timpul de tipii "rai" care tind a fi rebeli, imprevizibili si/sau cu un comportament putin mai agresiv? De ce  nu de cei buni; empatici, filantropi, simpatici?  De ce ei se pierd in obscuritatea  timpului , iar ceilalti nu ?  Tot timpul mi se spune ca sunt cuminte. Si ce inseamna a fi cuminte in ziua de azi? Cum este vazuta femeia cuminte ? Pai hai sa iti spun eu : ca fiind o femeie stearsa, nespectaculoasa, o persoana care nu are asteptari prea mari de la viata si nici nu tinde catre ceva maret. Oare  asta sunt eu? Asa sunt vazuta? M-as mira sincera sa fiu... pentru ca eu din contra: NU sunt asa!  Sunt o femeie  hotarata, stiu ce vreau de la viata, traiesc clipa de clipa, fara a fi monotona, am asteptari, convingeri si intotdeauna merg pana la capat cand vine vorba de un proiect - fie el de orice natura.
   Vorbind despre  proiect,  am deja  unul :)  Nu pot spune acum exact despre ce este vorba, idei sunt multe,  insa se pare ca mi se deschide o "usa" spre ceva maret. Abia astept ! Miercuri am intalnirea, asa ca tine-mi pumnii!
   Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre mine

Fotografia mea
Mi-e dor de paharul cu vin pe care obisnuiam sa il beau cateodata seara. Nu stiu de ce am renuntat asa usor la el. Imi e dor sa ies in oras cu prietenii si sa imi zboare gandurile in alta parte, la alte tipuri de conversatie. Ascult iar slow-uri si tac. As intinde mana daca as putea si as apuca sunetele, le-as reorganiza pe o tabla de sah si le-as pune sa joace table. Si nu as mai avea nevoie de sunete in lume. Ma uit la poze, incerc sa surpind momente de care sa imi aduc aminte peste ani, dar cu ce folos, sa regret atunci de ce a fost acum, ca viata a trecut prea repede sau prea incet, ca in urma noastra nu ramane decat praf? Poate o sa fac fotografii la praf sa ramana si in urma lui ceva. Am intins mana ca ultima speranta ca o sa mai pot prinde in palme apusul de soare. Ca nu o sa fiu singura care il vede. Va urma noaptea cand nu vad nici lumina, nici apus, nici zei. Moartea constiintei mele. Nu ma las prada ei. Si astept inca paharul cu vin.

Persoane interesate

Arhivă blog