O epoca in ceata
Asta-mi rezerva viitorul.
Alesii nostri - niste lasi
Isi cauta odorul ...
Iar noi - cei mici si multi ce-i drept,
Zarim dinnou in zare
O noua zi , un alta raspuns
La aceeasi intrebare:
Ce caut eu aici? Si cat pot sa indur?
Of trista viata -mi esti
Si chinu-i tot mai mult...
Si stiu bine ca intr-o zi
Iertate vor fi toate,
Dar pana atunci ...
Mai este mult, si din pacate-i realitate!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Despre mine
- ForeverAnkutza
- Mi-e dor de paharul cu vin pe care obisnuiam sa il beau cateodata seara. Nu stiu de ce am renuntat asa usor la el. Imi e dor sa ies in oras cu prietenii si sa imi zboare gandurile in alta parte, la alte tipuri de conversatie. Ascult iar slow-uri si tac. As intinde mana daca as putea si as apuca sunetele, le-as reorganiza pe o tabla de sah si le-as pune sa joace table. Si nu as mai avea nevoie de sunete in lume. Ma uit la poze, incerc sa surpind momente de care sa imi aduc aminte peste ani, dar cu ce folos, sa regret atunci de ce a fost acum, ca viata a trecut prea repede sau prea incet, ca in urma noastra nu ramane decat praf? Poate o sa fac fotografii la praf sa ramana si in urma lui ceva. Am intins mana ca ultima speranta ca o sa mai pot prinde in palme apusul de soare. Ca nu o sa fiu singura care il vede. Va urma noaptea cand nu vad nici lumina, nici apus, nici zei. Moartea constiintei mele. Nu ma las prada ei. Si astept inca paharul cu vin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu