Pasim tacuti pe drumul cuprins de-nviorare
Noi doi de mana intr-o cafenea
muzica-i perfecta iar tu… iubirea mea!
Imi spui cuvinte ce nu le inteleg prea bine…
Caci gandul meu admira fiinta ta
Stiu, ar trebui sa fiu atenta
Insa nu pot – esti chiar in fata mea !
Imi zboara gandul la prima intalnire
Cand te-am cuprins de mana si te-am invitat la dans
Ai ras de mine aproape o saptamana
Dar ce crezi? Imi pasa?
Copila! imi spuneai
Iar eu strengara cum ma stii
Ma alintam , radeam si faceam numai nebunii !
Caci in iubire si-n amor totu-I permis , nimic respins
Si da-mi voie sa iti mai spun ceva
Da-mi glasul tau, da-mi inima
Le voi pastra ca pe o ruga , le voi asterne intr-un vis
Iar toata viata noastra , va fi de nedescris !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Despre mine
- ForeverAnkutza
- Mi-e dor de paharul cu vin pe care obisnuiam sa il beau cateodata seara. Nu stiu de ce am renuntat asa usor la el. Imi e dor sa ies in oras cu prietenii si sa imi zboare gandurile in alta parte, la alte tipuri de conversatie. Ascult iar slow-uri si tac. As intinde mana daca as putea si as apuca sunetele, le-as reorganiza pe o tabla de sah si le-as pune sa joace table. Si nu as mai avea nevoie de sunete in lume. Ma uit la poze, incerc sa surpind momente de care sa imi aduc aminte peste ani, dar cu ce folos, sa regret atunci de ce a fost acum, ca viata a trecut prea repede sau prea incet, ca in urma noastra nu ramane decat praf? Poate o sa fac fotografii la praf sa ramana si in urma lui ceva. Am intins mana ca ultima speranta ca o sa mai pot prinde in palme apusul de soare. Ca nu o sa fiu singura care il vede. Va urma noaptea cand nu vad nici lumina, nici apus, nici zei. Moartea constiintei mele. Nu ma las prada ei. Si astept inca paharul cu vin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu