joi, 29 octombrie 2009

Un nou inceput ...



Intr-o lume in care imaginatia este pusa la loc de cinste sau incercare,  stau si ma intreb care din noi vede mai departe de propriile cuvinte si ganduri? Oare valul de cretinism cu care suntem invatati de zi cu zi, are la baza lui un alt criteriu decat cel evidentiat in Dex?  Sunt un amfitrion al bunului simt si al educatiei primite sau dobandite de-a lungul anilor si ma mandresc cu asta. Am invatat ca oricat de "mica" as fi - un gest de-al meu poate surprinde ... Imi place sa descopar si sa admit ca m-am desteptat intr-un final si ca lucrurile ajung sa mi se arate la adevarata lor valoare. Ca totusi am lasat in urma ideile preconcepute si lumea absurda. Am extras radicalul din lumea asta si l-am pus sa joace table pe masa numita viata si ghici ce s-a intamplat? A pierdut  dandu-mi mie ocazia de a descoperii alte emotii si aratandu-mi o alta lume total diferita de ceea de fiecare zi.
    E un lucru magic sa stii ca licoarea adevarului sta intr-o sticluta numita suflet si ca orice impact asupra vietii tale poate fi cu adevarat un mister.
    Nu stiu care imi este povestea si unde voi ajunge cu ea la sfarsitul vietii. Insa pana atunci mai e mult si idei am destule :) Zilele trecute am experimentat ceva nou - m-am jucat un pic cu mine si cu intelesul persoanelor din jurul meu . E minunat sa descoperi cat potential poti avea atunci cand vine vorba de a dezbate o anumita tema. Si ca poti privi cu alti ochi o atmosfera daca nu iei parte la ea. Una este sa fi in interior si alta este sa stai deoparte. E stupefiant de absurd sa vezi cum limita bunului simt se deplaseaza cu viteza melcului si cam  cat de limitata poate fi mintea unora.
    Momentan sortez in minte emotii ce interactionaza cu propriu-mi caracter. E sansa unei biete fete sa ramana avida la tot ceea ce inseamna sensibilitate,  fior rece pe spinare si fluturi in stomac . Analizez ganduri si ma lipesc de tot ceea ce a mai ramas curat pe lumea asta .

   Tu poti face diferenta! Crede in tine ! Tu esti miracolul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre mine

Fotografia mea
Mi-e dor de paharul cu vin pe care obisnuiam sa il beau cateodata seara. Nu stiu de ce am renuntat asa usor la el. Imi e dor sa ies in oras cu prietenii si sa imi zboare gandurile in alta parte, la alte tipuri de conversatie. Ascult iar slow-uri si tac. As intinde mana daca as putea si as apuca sunetele, le-as reorganiza pe o tabla de sah si le-as pune sa joace table. Si nu as mai avea nevoie de sunete in lume. Ma uit la poze, incerc sa surpind momente de care sa imi aduc aminte peste ani, dar cu ce folos, sa regret atunci de ce a fost acum, ca viata a trecut prea repede sau prea incet, ca in urma noastra nu ramane decat praf? Poate o sa fac fotografii la praf sa ramana si in urma lui ceva. Am intins mana ca ultima speranta ca o sa mai pot prinde in palme apusul de soare. Ca nu o sa fiu singura care il vede. Va urma noaptea cand nu vad nici lumina, nici apus, nici zei. Moartea constiintei mele. Nu ma las prada ei. Si astept inca paharul cu vin.

Persoane interesate

Arhivă blog