Sinceritatea - apreciere sau nesabuinta?

Iti spuneam zilele trecute ca am cunoscut pe cineva si ca m-am indragostit. O alfel de dragoste - diferita fata de ceea ce am simtit pana acum.

M-am intalnit cu el - urma sa avem o noapte de pomina, ma rog - intelegi tu :). Shopping toata ziua in cautarea celei mai frumoase lenjerii intime, tortura doamnei de la cosmetica si emotii fantastic de mari. Ciudat ce face dragostea din om ! Nu-i asa? In sfarsit, am ajuns la el - inima imi batea cu atata tarie in piept, incat credeam ca o sa o pierd la un moment dat . Am inceput sa vorbim. Pe scurt? Am vrut sa fiu sincera si sa-i arat persoanei de langa mine cat valoreaza pentru mine, ca imi doresc ceva serios, special si i-am impartasit cel mai mare si dureros secret al meu. Niciodata, nimanui nu am spus asta nici macar parintilor, insa toata ziua m-am gandit la momentele noastre de adevar, de onestitate si am simtit ca el este cel caruia trebuia sa-i impartasesc secretul meu. Vroiam sa ma vada pe mine: cine am fost, cine sunt si urma sa-i spun si cine voi fi, insa nu am mai apucat. De ce? Pentru ca a clacat! M-a ascultat pana la capat, nu a scos nici un cuvant si m-a lasat sa plec. Aveam nevoie de el si m-a lasat sa plec! Iti poti imagina durerea mea? Persoana in care eu am avut incredere, persoana care m-a ridicat la nori, acum imi dadea drumul exact de acolo!

Acum vin si te intreb, eu pe tine cititorule: sinceritatea??? Mai are rost sa fiu sincera de acum incolo? Tu ai mai avea curajul sa fi loial(a), neprefacut(a)? Pentru ca eu una ... nu mai stiu. Imi place corectitudinea, imi place sa fiu eu. Imi place sa lupt, mereu am facut-o. Lupt ptr o cauza nobila, aceea de a fi cat mai franca. Nu cred ca lumea are nevoie de o alta pipta cu fite si orgolii cat casa si incultura maxima. Vreau ca atunci cand voi inchide ochii pentru ultima oara, sa stiu ca mostenirea mea a fost dreptatea si poate de ce nu, miracolul meu sa fie o alta lume - mai buna.

M-am acrit de incertitudini, de jocuri inutile, de vorbe aruncate in vant! Si ce ma enerveaza cel mai tare este ca lumea cauta sa aibe succes, fara a avea valoare. Dragilor, TREZIREA!!! Haideti sa incercam sa fim mai buni, mai realisti si mai onesti cu noi si cu cei din jurul nostru. Pentru ca cu cat suntem mai onesti, mai loiali si mai devotati adevarului, cu atat reusim sa dau o noua semnificatie vietii! Si sunt sigura ca poate fi una exceptionala!