marți, 6 octombrie 2009

Doar ea, iubirea


Ce cuvinte sa folosesc, in a-ti exprima ceea ce simt? Nu stiu daca sunt suficiente cuvintele. . . imi vine sa tip de bucurie, si insasi tipatul nu ar fi suficient. As alerga sa spun marii, pasarilor de pe cer, lumii intregi - IUBESC!
Ce sentiment minunat, cata emotie, plang de bucurie cu zambete ! Sunt ca un copil care a indraznit pentru prima oara sa mearga, sunt curcubeul dupa ploaie, sau primul ghiocel iesit de sub "plapuma" grea a zapezii ... sunt eu si iubesc!
Am citit odata un pasaj scris de Octavian Paler : "Lucrurile bune le obtii in timp, lucrurile cu adevarat grozave se intampla deodata" - cat adevar poate sa existe in aceasta fraza! Pentru prima data in viata mea, cineva este aici si ma accepta exact asa cum sunt : impedicata ( incercand sa ma joc cu el, de-a prinselea, m-am impedicat de un gardulet si am luat o tranta grozava :)) ) , copilaroasa, romantica. Intr-un cuvant : EU!
Doamne, te rog, TU sa ai grija de noi si protejeaza-mi iubirea. Nu am nimic de pret, innafara vietii mele scurte, decat iubirea. Ai grija de ea si binecuvanteaza-mi dragostea! Arata-mi ca se poate si altfel, si ca inca exista speranta pentru o muritoare ca mine! Da-mi sansa sa fiu iubita!
Desi nu vezi aceste randuri iubitule, vreau sa stii si iti voi spune candva probabil, ca nu am simtit niciodata nimic atat de intens...si te-as ruga sa-ma lasi sa iti arat adevarata magie a dragostei. Lasa-ma sa-ti arat ca lumea redusa la "doi" este ideala !
Iar tie, celui(celei) care citesti aceste randuri, iti doresc sa gasesti aceeasi emotie, speranta si lacrimi de fericire - asa cum le-am gasit eu!
Multa bafta! Se pare ca se poate :)
Kenny G - Silhouette asculta, sigur o sa-ti placa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre mine

Fotografia mea
Mi-e dor de paharul cu vin pe care obisnuiam sa il beau cateodata seara. Nu stiu de ce am renuntat asa usor la el. Imi e dor sa ies in oras cu prietenii si sa imi zboare gandurile in alta parte, la alte tipuri de conversatie. Ascult iar slow-uri si tac. As intinde mana daca as putea si as apuca sunetele, le-as reorganiza pe o tabla de sah si le-as pune sa joace table. Si nu as mai avea nevoie de sunete in lume. Ma uit la poze, incerc sa surpind momente de care sa imi aduc aminte peste ani, dar cu ce folos, sa regret atunci de ce a fost acum, ca viata a trecut prea repede sau prea incet, ca in urma noastra nu ramane decat praf? Poate o sa fac fotografii la praf sa ramana si in urma lui ceva. Am intins mana ca ultima speranta ca o sa mai pot prinde in palme apusul de soare. Ca nu o sa fiu singura care il vede. Va urma noaptea cand nu vad nici lumina, nici apus, nici zei. Moartea constiintei mele. Nu ma las prada ei. Si astept inca paharul cu vin.

Persoane interesate

Arhivă blog