sâmbătă, 10 octombrie 2009

Poezie


Mai nou am descoperit ca imi place sa scriu si am de gand sa scriu o culegere
de poezii.



Aceasta ar fi una din ele :





Urasc felul cum imi vorbesti,
Urasc si cum te imbraci!
Urasc ca stii ce trebuie sa spui,
Urasc atunci cand o faci.


Urasc zambetul tau,
Si faptul ca ma atragi...
Urasc ca stii sa ma faci sa rad,
Urasc atunci cand taci .
Urasc ca imi lipsesti enorm
Si ieri si azi si maine,
Urasc pana si felul cum dorm
Nestiindu-te langa mine.




Urasc toate la tine,
Din inima le urasc !
Dar cel mai rau ma doare,
Faptul ca.... nu te urasc.


Publicat de la
Etichete: , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre mine

Fotografia mea
Mi-e dor de paharul cu vin pe care obisnuiam sa il beau cateodata seara. Nu stiu de ce am renuntat asa usor la el. Imi e dor sa ies in oras cu prietenii si sa imi zboare gandurile in alta parte, la alte tipuri de conversatie. Ascult iar slow-uri si tac. As intinde mana daca as putea si as apuca sunetele, le-as reorganiza pe o tabla de sah si le-as pune sa joace table. Si nu as mai avea nevoie de sunete in lume. Ma uit la poze, incerc sa surpind momente de care sa imi aduc aminte peste ani, dar cu ce folos, sa regret atunci de ce a fost acum, ca viata a trecut prea repede sau prea incet, ca in urma noastra nu ramane decat praf? Poate o sa fac fotografii la praf sa ramana si in urma lui ceva. Am intins mana ca ultima speranta ca o sa mai pot prinde in palme apusul de soare. Ca nu o sa fiu singura care il vede. Va urma noaptea cand nu vad nici lumina, nici apus, nici zei. Moartea constiintei mele. Nu ma las prada ei. Si astept inca paharul cu vin.

Persoane interesate

Arhivă blog