Se asterne in fata mea un covor aramiu - galbui de frunze moarte. Parca odata cu el si sufletul meu "adoarme" . Singurul lucru care imi place toamna, este ca ma face sa cumpar bloc-uri de desen si acoarele :). Cand eram mica pictam, ma rog.. ma chinuiam... am inceput pe la varsta de 6-7 ani sa pictez peretii din casa - ma imaginam o pictorita faimoasa, cu un atelier spatios si in el puteam sa imi imaginez o lume mai buna, cu ambii parinti aproape ( am uitat sa iti spun ca parintii mei sunt divortati) si parca toata lumea era a mea. Iti imaginezi acum parerea mamei care trebuia sa zugraveasca mai tot timpul dupa mine:)) nu stiu de ce am renuntat la a picta , sau ma rog, de ce nu am urmat o facultate de genul - chiar imi placea sa desenez ... acum singurele desene ramase in mintea mea sunt acelea legate de peisaje.
Iubesc natura, stiai asta? M-as pierde ore in sir admirand-o. Un cadru perfect, o armonie. Si sunt sigura ca nu as mai auzii nimic - decat poate, sunetul copacilor in bataia vantului, "ciripitul" florilor si zumzetul micilor vietuitoare . Daca as putea as compune o melodie numai cu sunetele lor. O linie melodica in care vantul ar tine basul, zborul pasarilor sunetele inalte, iar zumzetul vietuitoarelor mi-ar compune textul. Imagineaza-ti ritmul , nu-i magic?
Stiu, imi vei spune ca sunt mult prea romantica, insa fara vise nu am trai . Cu siguranta eu una as muri.
Si-atunci prefer sa spun asa :
Padurea freamata vesela, zburlindu-si crengile agitate
Si toamna este aici - nu-i vis, ci realitate ...
Si vad in fata mea o lume minunata...
Un covor aramiu, un sunet - parca-i soapta.
Ce minunata esti padurea mea,
Si sincera si devotata-mi esti.
Tu draga mea, spune-mi sincer
Spune-mi ... ma iubesti?
Si daca raspunsul tau, va fi da,
Iti jur etern, draga mea
O sa ma intorc nesabuita mereu
Si al tau protector voi fi chiar eu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu