vineri, 6 noiembrie 2009

Fuck the sistem - be free!



   O noua zi :) superba zi de octombrie ... Nu pot spune ca sunt fericita,  deoarece ocup  un loc in spatiu. Ceea ce pot spune momentan este faptul ca sunt binecuvantata ca traiesc in acest secol - asa cum este el... si sper ca nu care cumva sa ocup un loc inutil ! Pana acum a trebuit sa fiu parte din "sistem" - eh, uite ca de astazi, 07. noiembrie 2009, nu voi mai face parte din acest "sistem". Fuck the sistem, be free!
   A fost o seara incendiara astazi, undeva intr-un club din Constanta! Iti spuneam zilele trecute ca am reinviat si sunt hotarata sa fac ceea ce imi place ! M-am acrit de a-mi pune frana si de a-mi spune ca nu sunt in stare... consider in momentul de fata, ca sunt o noua eu - ceea care doreste sa faca ceva pentru ea, sa fie altfel, sa fie iubita si remarcata la adevarata valoare. Am incercat sa ii ajut pe altii si tot ceea ce am reusit a fost ce? Un simplu si perfect NIMIC!
  Sper sa fie de bun augur ceea ce mi-am propus. Tine-mi pumnii.

  Cu drag, aceeasi Anca !

3 comentarii:

  1. Am gandit si eu candva (si inca foarte de curand) ca nu prea ai de castigat ajutandu-i pe altii...In unele zile cred asta...in altele nu... :)
    Ce sa zic? Spor la facut schimbari...dar sa nu uiti un lucru: SCHIMBA CE CREZI DE CUVIINTA INSA NU INCETA VREODATA SA FII TU... :)
    Tin pumnii stransi... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Vrajeli, n-aveti cum sa va schimbati la modul asta. Daca aveti suflet bun, asa o sa ramaneti. Nu va mai amagiti :)

    Pffff si nu merg comentariile decat daca am cont de google. Urat...

    RăspundețiȘtergere

Despre mine

Fotografia mea
Mi-e dor de paharul cu vin pe care obisnuiam sa il beau cateodata seara. Nu stiu de ce am renuntat asa usor la el. Imi e dor sa ies in oras cu prietenii si sa imi zboare gandurile in alta parte, la alte tipuri de conversatie. Ascult iar slow-uri si tac. As intinde mana daca as putea si as apuca sunetele, le-as reorganiza pe o tabla de sah si le-as pune sa joace table. Si nu as mai avea nevoie de sunete in lume. Ma uit la poze, incerc sa surpind momente de care sa imi aduc aminte peste ani, dar cu ce folos, sa regret atunci de ce a fost acum, ca viata a trecut prea repede sau prea incet, ca in urma noastra nu ramane decat praf? Poate o sa fac fotografii la praf sa ramana si in urma lui ceva. Am intins mana ca ultima speranta ca o sa mai pot prinde in palme apusul de soare. Ca nu o sa fiu singura care il vede. Va urma noaptea cand nu vad nici lumina, nici apus, nici zei. Moartea constiintei mele. Nu ma las prada ei. Si astept inca paharul cu vin.

Persoane interesate

Arhivă blog